Mircea Stănescu, TIME, săpun natural, cutie de carton, 80 cm x 40 cm. Foto: Stefan Jammer, courtesy: Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal și Mircea Stănescu

Când arta a fost mult prea sinceră. Anii ’80 la Galeria de artă contemporană din Sibiu

Mircea Stănescu, TIME, săpun natural, cutie de carton, 80 cm x 40 cm. Foto: Stefan Jammer, courtesy: Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal și Mircea Stănescu
Mircea Stănescu, TIME, săpun natural, cutie de carton, 80 cm x 40 cm. Foto: Stefan Jammer, courtesy: Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal și Mircea Stănescu

text de ANCA MIHULEȚ

La începutul anului 2010, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal a inițiat o platformă curatorială de impuls și de prezentare a unei selecții de artiști activi pe scena de artă românească în anii ’70-’80. Am intenționat (Liviana Dan și cu mine) să organizăm o serie de expoziții cu lucrările lui Mihai Olos, Teodor Hrib, Alexandru Antik, Mircea Stănescu și Jozsef Bartha. Însă jocul cu istoria nu este întotdeauna unul câștigător, și ne-am asumat acest risc de la început. |n ciuda discuțiilor și a vizitelor în atelier, nu am putut finaliza prezentarea lui Alexandru Antik și Jozsef Bartha; a rămas o documentație consistentă pe care sperăm să o putem folosi în viitor, în contextul unei redimensionări a discursului nostru vis-a-vis de problematica anilor ’80. În continuare, voi încerca să analizez abordarea și metoda de lucru pe care le-am folosit în cazul celor trei artiști: Mihai Olos, Teodor Hrib și MirceaStănescu.Cercetarea și redescoperirea lui Mihai Olos au început ca o loterie. În jurul artistului se crease o reală mitologie, bazată pe fragmente de istorie personală, pe imaginație și speculație. Pentru a înțelege și decripta corect fenomenul Olos, am luat decizia de a merge la Baia Mare si de a studia urmele lăsate de artist în atelierul din Colonia Pictorilor (care se afla în grija fiului acestuia, Liviu Olos). Atelierul era în forma în care l-a lăsat artistul în anii ’90 când a plecat în Germania. Peste lucrările vechi se suprapuneau lucrări începute, și materiale brute care trebuiau să servească drept bază pentru alte proiecte. Dezordinea aparentă putea genera panică la prima vedere, însă, în fond, era un extract de realitate creativă, netransformată. Timp de câteva zile, în ianuarie 2010, Liviana Dan și cu mine am parcurs marea parte a documentelor, textelor scrise de artist, articolelor, diapozitivelor și fotografiilor. O acțiune pe care în prima fază am imaginat-o ca pe un parcurs magic într-o zonă geografică și de gândire plină de posibilități (Maramureșul) a devenit o acțiune practică de arhivare și selecție.

(pentru restul articolului vezi versiunea pe hârtie)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s