Spending your mid-life crisis on the beach, Kiss Istvan

O vară cu pictura lui Nicolae Comănescu la MNAC

Spending your mid-life crisis on the beach, Kiss Istvan
Spending your mid-life crisis on the beach, Kiss Istvan

text de Adrian Guță

 

Pictura și vorba lui Nicolae Comănescu sunt bogate: în culoare, în pastă, pitoresc (noțiunea asta din urmă ar trebui „despletită”, are multe „șuvițe” de imagine și sunet urbane, citadinism cosmopolit sau cu „arome” locale). Dacă stai cu N.C. pe terasa de la etajul IV al MNAC sub un soare necruțător al începutului de august (2011), după ce i-ai văzut expoziția, te simți împlinit cultural și nutrești speranța că inconfortul climatic va fi învins de izbânda tocmai numită și de vivacitatea dialogului cu teme și inflexiuni îndatorate sus-amintitului pitoresc.

Poate nu știați: Nicolae Comănescu, membru fondator al grupului Rostopasca, este, în această calitate și prin ceea ce a făcut după dizolvarea grupului, ca artist individual, unul dintre deschizătorii de drum pentru generația 2000 și pentru noua ofensivă a picturii în arta contemporană românească.

Rebelii relaxați din Rostopasca au pictat, au făcut obiect și instalație, performance, video, după caz, conform cu răspunsurile pe care le dădeau unui context eclectic și pe care voiau să-l dinamizeze. S-au distanțat de repere locale rigidizate. Deconstruiau lucid-postmodern modele, nu ezitau să asimileze și să prelucreze seva unor surse/tendințe (reprezentând fenomene artistice sau de civilizație urbană, de la CoBrA și post-conceptualism în „dialect” apropiat de al Young British Artists la graffiti și decupaje textuale din limbajul stradal, de cartier), creau premisele comportamentului DIY chiar dacă a venit destul de repede și sprijinul instituțional. Polemizau cu ambii termeni ai polarizării neo-ortodoxism – new media, tocmai fiindcă preferau libertatea neștirbită de atitudine și expresie, tezismului de un fel sau altul. Nu au încercat activarea „cu dinții strânși” a unui avangardism programatic; au fost, cred, mai eficienți grație spiritului ludic cu care și-au exercitat pornirea critică – o strategie pe care aș califica-o („poate mă repet”) ca fiind postmodernă. Aceasta, în opinia subsemnatului, guvernează și astăzi – a primit firești adăugiri și nuanțări în timp – gândirea și practica artistică a lui Nicolae Comănescu.

Expoziția de la MNAC este o retrospectivă, semnătura curatorială aparținând Ruxandrei Balaci. În acest context a apărut ideea, împărtășită fără rezerve de artist, ca suprafețele de expunere să fie personalizate cromatic, ceea ce a amplificat componenta de spectacol vizual a expoziției; lucrările, puternice, erau potențate și nu slăbite de culorile aplicate suportului parietal – mă refer mai ales la spațiile personalizate de pictura „perioadei Rostopasca” (ocupând, spune chiar N.C., intervalul de timp 1997-2004) și de aceea realizată cam între 2004 și 2007, coordonatele sale tematice fiind „Grand Prix Remix”, diverse variante de „Wrong…”, exotisme/fantasme ale trecutului și prezentului (seria „Beach Boy”). Toate acestea alcătuiesc cea mai amplă dintre cele două părți ale retrospectivei. A doua grupează tablouri pictate de Comănescu din 2007 încoace, viziunea din care au rezultat, mijloacele de expresie și tehnica diferențiindu-le apăsat de acelea care le precedă: „Berceni” este parola acestor opere, adică titlul însuși al expoziției, sau, conform listei de lucrări ce a fost pusă la dispoziția vizitatorilor, „Seria Praf și Pulbere”.

 

 

 

 

 

(pentru restul articolului vezi versiunea pe hârtie)

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s