text de ANDREI JECZA
George Anghelescu este un pictor cerebral, a cărui picturp se revendică, aparent, din pop-art, având însă resurse iconografice postmoderne. Principalele puncte de plecare ale lui Anghelescu în demersul său pictural sunt oferite de societatea de consum și de impactul acesteia asupra individului. Pictura lui depășește kitsch-ul declarativ, culorile, marca “Candy Shop”, transcend aparențele strălucitoare ale lumii, falsa mondenitate cu modelele sale instaurate abuziv. Extazul culorilor tari, analogiile stilistice, suprapunerile tematice, citatele postmoderne circumscriu un teritoriu al post-comunismului invadat de capitalism. Tema picturii lui Anghelescu este, însă, ironică, ea relevă un univers în derivă.
Scenariul unei societăți așezate după regulile mercantile de funcționare ale consumismului invadează iconografic pictura lui Anghelescu, creând suprapuneri contrastante stilistic și conceptual. Chiar dacă, aparent, Anghelescu se desprinde dintr-un univers ilustrativ, pictura sa depășește această graniță comercială, având mize foarte serioase de critică socială. Desprins dintr-un soi de pop-art contemporan, amintind, deopotrivă, de David Lachapelle, Alex Katz și de Neo Rauch, tânărul artist se ancorează în bidimensional, exploatând conceptual această bidimensionalitate a benzii desenate la maximum. Artistul își depășește rolul de observator, devine critic, creând analogii și metafore vizuale extrem de subtile și valide. Sensul propus de George Anghelescu se înscrie în zona socială, artistul sesizând modul cum adoptarea unor rețete capitaliste pe un fond comunist generează noi forme de existență. Exponenții acestui mod hibrid devin, în pictura tânărului artist, principalii protagoniști. Pictorul își inseră, însă, și propria biografie în scenariul creat: el intră în ecuația criticii sociale, devine un fel de oglindă a lumii, prin exorcizarea propriilor experiențe, trăiri, frici sau frustrări, se confruntă cu pseudo-realitatea imaginată. Arta lui George Anghelescu suprapune mai multe tehnici: pictura în ulei sau acrilic, colajul sau stencil, într-o manieră foarte particulară, cu scop ironic. Suprapunerea aceasta nu creează volume sau adâncimi perspectivale, ci conferă picturii o simbolistică și un sens metaforico-reflexiv, cerebral. Artistul declara într-un interviu: „Folosind culori primare, amestecuri libere de tehnici și o perspectivă simplă, primitivă, narativă, încerc să «enervez» privitorul, să împart și să transmit asupra lui dilemele mele existențiale, transformând astfel pictura mea într-o oglindă universală, iar problemele personale făcându-le fondul social al umanității. Acesta este catarsisul meu.” Criticul și curatorul expoziției The Unbearable Other, Valentina Iancu, îl așază pe Anghelescu într-o constelație mult mai cerebrală și metafizică: „George Anghelescu urmărește violența din imediatul cotidian și o tratează cu o detașare ludică decelabilă în contrastul vizual dintre subiect și limbajul plastic adoptat.
(pentru restul articolului vezi versiunea pe hârtie)
Revista ARTA 