text de CĂTĂLIN DAVIDESCU
Despre ’80-iști s-a scris mult, mai ales după anii ’90. Ar putea fi considerată una dintre generațiile răsfățate de critică și mai ales de teoreticienii care au radiografiat- o global iar, în unele cazuri, individual, cu destulă atenție. Cu toate acestea, și acum la trei decenii de la debutul considerat oficial în anul 1981, expoziția de pictură a Anielei Firon (conf.Magda Cârneci, Artele plastice în România 1945-1989, Ed. Meridiane, 2000), mai sunt multe lucruri, momente,personaje care necesită clarificări. Ele merită reliefate pentru o istorie corectă a artelor vizuale din România și pentru a echilibra o atitudine tot mai răspândită în mediile artistice de la noi, precum aceea că ultimele generații aurevoluționat modul de percepție ori norma noii vizualități. Am convingerea că performanțele artei tinere, atâtea câte sunt, se datorează unui lung parcurs din a cărui memorie nu trebuie sălipsească niciuna din generațiile de creatori români, și mai ales cea pe care o aducem în discuție. Germenii mai tuturor experimentelor contemporane își pot găsi începutul fie în Avangarda istorică, fie la ’80-iști, indiferent că este vorba de o pictură realistă cu mesaj politic-social, fie de expresii vizuale precum obiectul, instalația, performance-ul. Cu aceste gânduri, care pot fi judecate drept conser va toare, încerc să schițez conturul unei grupări ’80-iste, despre care s-a vorbit mai puțin, și anume cea de la Craiova. Ea s-a coagulat odată curepartiția (ah, ce vremuri!) mai multor absolvenți din București și Cluj în capitala Olteniei. O fericită coincidență a făcut ca un spațiu generos, o casă de patrimoniudin parcul Romanescu, atribuită artiștilor prin „grija organelor de partid” (pentru că tot nu prea aveau ce să facă acolo), să le fie repartizată pentru ateliere acestor tineri (urmează o nouă exclamație nostalgică!). Dar pentru că frumusețea, liniștea loculuiși lacului din apropiere nu-i absorbea, ci dimpotrivă le potența propriile neliniști, în acest spațiu, parcă vrăjit, au germinat embrionii unei mișcări poate camromantice pentru sensibilitatea contemporană, care a durat aproape un deceniu. Eroii de atunci au fost tinerii pictori Mircea Novac, Sorin Novac (1954-2000), Grigorian Rusu, sculptorul Marcel Voinea, maitârziu graficiana Alina Roșca (1960-1991) și tinerii deja consacrați: graficiana Suzana Fântânariu și pictorul Mihail Trifan.
(pentru restul articolului vezi versiunea pe hârtie)
Revista ARTA 