text de ILEANA PINTILIE
Începutul anilor 1980 a adus o schimbare în arta românească, mai izolată față de scena internațională decât înainte prin ruperea contactelor, posibile în deceniul anterior, prin accentuarea controlului și a cenzurii și prin explozia programului oficial, bazat pe ideologie. |n același timp, în această perioadă se poate observa accentuarea sciziunii dintre arta oficială, tot mai agresivă și arta underground, evoluând în cele mai neașteptate „rețele” (mail art de exemplu) sau locuri (atelierele artiștilor, malurile râurilor etc.). Plecarea lui Bertalan din Timișoara a însemnat o repliere a grupării dintre Flondor și Tulcan, la care se alătură tot mai frecvent, pentru diferite proiecte expoziționale sau acțiuni, Iosif Király. Atras de medii diverse de exprimare, el practică acțiunile izolate, fără public, creează obiecte și instalații. În acest context, fotografia este un mediu de înregistrare și notare a diferitelor experimente, devenind treptat chiar ea purtătoarea unor experimente vizuale: imaginea apare oglindită, proiectată pe ecran și eventual „arsă” prin distrugerea voită a suportului, pentru a fi fotografiată în timpul acestui proces. Fotografia îi oferea lui Király materia primă în elaborarea unor compoziții complexe de tipul colajului, utilizate apoi în mail art, gen abordat de mai mulți artiști în România, datorită izolării, a imposibilității participărilor la expoziții în afara granițelor. Forțarea acestei blocade produse de cenzură echivala, pentru artiștii înscriși în această mișcare de comunicare vizuală neconvențională, o victorie fie și simbolică asupra mijloacelor de oprimare aplicate sistematic asupra lor. Mail art apare, la acea dată, ca un mediu privilegiat de un grup de tineri artiști, printre care se număra și Iosif Király, atras tot mai mult de posibilitățile de exprimare prin imagini manipulatoare, inducând sensuri ascunse. Király a colaborat de multe ori cu Beloescu la proiecte de acțiuni, transformate ulterior în lucrări fotografice sau în colaje utilizate în mail art, antrenându-l pe acesta într-o zonă mult mai experimentală. Mărturie a acestei colaborări stă Acțiunea cu melci, din 1986, în care artiștii au ideea de a aduna niște melci într-o grădină, de a instala mai multe planuri pătrate de oglindă și de a-i fotografia apoi cum se răspândesc pe aceste suprafețe. Acțiunea a multiplicatmultiplicat imaginile preluate din natură, iar prin asocierea oglinzii (element simbolizând civilizația) cu melcii a obținut un efect straniu de artificialitate. Pentru Călin Beloescu participarea la câteva acțiuni și proiecte cu caracter experimental, împreună cu Iosif Király, a avut o importanță pentru creația lui prin diversificarea viziunii plastice. Chiar dacă nu a abandonat limbajul pictural, totuși, în urma acestor experimente, viziunea lui devine mai suplă, se adaptează și participă la rețeaua de mail art, destul de activă în Timișoara în anii 1980, se interesează de organizarea Atelierul 35 din Timișoara, pe care-l coordonează câțiva ani la rând, reușind, împreună cu Pavel Vereș, să editeze chiar și o revistă.
(pentru restul articolului vezi versiunea pe hârtie)
Revista ARTA 